(vezi art.25 din Legea 62/2011 privind dialogul social, abrogată de prezenta lege)
(1) Organizaţia sindicală poate, în condiţiile prevăzute de statut:
a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;
b) să constituie case de ajutor proprii;
c) să editeze şi să tipărească publicaţii proprii;
d) să înfiinţeze şi să administreze, în condiţiile legii, în interesul membrilor săi, unităţi de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii sindicale, unităţi economicosociale, comerciale, de asigurări, precum şi bancă proprie;
e) să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
f) să organizeze şi să sprijine material şi financiar activităţi cultural-artistice şi sportive;
g) să organizeze şi să desfăşoare cursuri de pregătire şi calificare profesională, în condiţiile legii;
h) să desfăşoare şi alte activităţi aprobate prin statutul propriu.
(2) Organizaţiile sindicale pot desfăşura, în condiţiile legii, şi alte activităţi specifice generatoare de venituri, cum sunt:
a) înfiinţarea şi administrarea de unităţi de pregătire, certificare profesională şi consultanţă în domeniile specifice sectoarelor de negociere colectivă din economia naţională pe care le reprezintă, potrivit legii;
b) desfăşurarea de activităţi de certificare profesională, perfecţionare şi reconversie profesională, potrivit legii.