Drept de inventator
1. Sintagma ce desemneaza in mod generic totalitatea normelor juridice prin care se reglemenetaza raporturile sociale ce se nasc in legatura cu crearea si valorificarea unei inventii sau inovatii.
Constituie o componenta a dreptului de proprietate industriala din continutul caruia mai fac parte dreptul la marcile de fabrica, de comert si de serviciu, precum si dreptul asupra modelelor, etc.
2. Ansamblu de drepturi subiective personale nepatrimoniale si patrimoniale, care se nasc prin efectul crearii si valorificarii unei inventii.
Vezi si Inventator.