Justa cauza
(in legatura cu imbogatirea fara justa cauza) temeiul de drept care justifica imbogatirea patrimoniului unei persoane si insaracirea corespunzatoare a patrimoniului unei alte persoane, temei a carui absenta conditioneaza nasterea obligatiei de restituire a imbogatirii (sau insaracirii).
Constituie o justa cauza orice act juridic valabil prin efectul caruia imbogatitul a dobandit bunuri sau valori, fie direct de la insaracit (printr-un contract de vanzare-cumparare etc.), fie indirect (printr-o stipulatie pentru altul, etc.).
Constituie de asemenea o justa cauza existenta unui drept conferit prin lege imbogatirului (spre exemplu, posesorul care dobandeste prin uzucapiune, debitorul care este liberat prin prescriptia extinctiva a dreptului la actiune al creditorului, etc.).