Act fictiv
Act ostensibil simulat, avand ca finalitate prin excelenta crearea unei aparente inselatoare, incheiat concomitent cu un act secret (numit contrainscris) in continutul caruia partile stabilesc ca acesta (actul fictiv) este lipsit de orice valoare juridica, deoarece operatia pe care o atesta nu s-a consumat in realitate.
Actul fictiv este un act public.
Intocmirea unui act fictiv comporta, de regula, o intentie frauduloasa, concretizata in eludarea anumitor prevederi legale sau in vatamarea intereselor unor persoane.
In practica se recurge la acte fictive pentru a crea aparenta micsorarii gajului general al creditorilor chirografari, prin vanzarea fictiva d catre debitor a unor bunuri cu intentia de a fi sustrase urmaririi creditorilor. Instrainarea acelor bunuri are caracter fictiv, deoarece prin actul secret convenit concomitent, aceleasi parti exprimandu-si vointa lor reala, precizeaza ca actul public nu exista in realitate.
Vezi si Act aparent, Act deghizat, Simulatie.