Drept natural
Notiune proprie gandirii preburgheze si burgheze potrivit careia dreptul pozitiv este precedat de un drept ideal, imuabil si universal fara caracter statal. El isi are originea in natura sau ratiunea umana, in vointa si ratiunea divina.
Unul dintre fondatori a fost Hugo Grotius (1853-1911), istoric olandez, specialist in drept international.