Stagflatie
Forma de criza economica. Situatie ce rezulta dintr-o recesiune ce se reflecta intr-o stagnare a activitatii economice si continuarea unui proces inflationist. Consecinta a unei inflatii indelungate ce consta in coexistenta inflatiei cu stagnarea economiei, prin lipsa de crestere economica semnificativa.
Conceptul este cunoscut in mare parte deoarece, in teoria macroeconomica de dupa al doilea razboi mondial, inflatia si recesiunea erau privite ca excluzandu-se reciproc, si deoarece stagflatia s-a dovedit in general extrem de dificil si costisitor de eradicat.
Economistii ofera doua explicatii principale despre cauzele aparitiei stagflatiei. Prima explicatie este cea conform careia stagflatia poate rezulta atunci cand economia este incetinita de un soc nefavorabil la nivelul stocurilor, cum ar fi cresterea pretului petrolului intr-o tara importatoare de petrol, care tinde sa ridice preturile si sa incetineasca economia prin derentabilizarea productiei. Acest tip de stagflatie prezinta o dilema politica deoarece marea parte a actiunilor de a lupta impotriva inflatiei agraveaza stagnarea economica, si vice-versa.
A doua explicatie este cea conform careia stagflatia si inflatia pot rezulta dintr-o reglementare excesiva a pietelor de bunuri si celei a muncii.
Ambele explicatii sunt oferite in legatura cu stagflatia globala din anii 1970: a inceput cu o crestere masiva a pretului petrolului, si apoi a continuat pe masura ce bancile nationale au luat masuri excesive de stimulare a politicilor monetare pentru a contracara recesiunea ce a rezultat, cauzand o spirala scapata de sub control a cresterii preturilor si salariilor.