Contract de consignatie
Contractul de consignatie este reglementat prin Legea nr.178/1934. Aceasta il defineste ca fiind conventia prin care una din parti - consignant -, incredinteaza celeilalte parti - consignatar -, lucruri mobile spre a fi vandute la un pret deja stabilit, cu obligatia restituirii, la termen, fie a bunului nevandut, fie a pretului stabilit, cu retinerea unei remuneratii numita comision.
Din punctul de vedere al teoriei dreptului civil, contractul de consignatie este in esenta o varietate a contractului de comision, care la randul lui este o varietate a contractului de mandat.