Soldul contului
1. Diferenta dintre debitul si creditul unui cont, adica diferenta dintre rulaje, stabilita la un interval de timp dat, sau de cate ori este nevoie. In situatia in care totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare, soldul este zero, iar contul este soldat sau balansat si el nu apare in bilantul contabil.
Soldul poate fi:
- sold initial - reflecta existentul de la inceputul lunii, respectiv starea elementului la deschiderea exercitiului. Poate fi debitor sau creditor in functie de continutul economic al contului;
- sold curent - adica stabilit dupa fiecare operatie economico - financiara. El se determina prin adunarea la soldul initial a cresterilor suferite de elementul patrimonial si scaderea din rezultatul obtinut a miscarilor elementului;
- sold final - adica socotit, calculat la inchiderea exercitiului, a perioadei de gestiune. Soldul final se determina ca diferenta intre total sume debitoare si total sume creditoare, dandu-i-se semnificatia sumei mai mari. Daca totalul sumelor debitoare este mai mare decat totalul sumelor creditoare, avem un sold debitor, iar daca totalul sumelor creditoare este mai mare decat totalul sumelor debitoare, avem un sold creditor.
Deci:
Pentru activele bilantului:
Sold final debitor = sold initial debitor + rulaj debitor - rulaj creditor.
Pentru pasivele bilantului:
Sold final creditor = Sold initial creditor + rulaj creditor - rulaj debitor.
Conturile de mijloace economice au numai solduri finale debitoare, iar conturile de surse economice au numai solduri finale creditoare.
Toate conturile care prezinta sold la sfarsitul perioadelor de gestiune sunt supuse operatiei de inchidere care consta in trecerea soldului lor final in partea opusa aceleia din care a provenit, asigurand formal astfel o egalitate valorica.
Aceste conturi, la inceputul perioadelor de gestiune urmatoare, se redeschid prin trecerea soldurilor stabilite la inchiderea in acea parte din care au provenit, reprezentand solduri initiale pentru noua perioada.
2. Rest de plata la lichidarea unei socoteli.
3. Stoc de produse nevandute ca urmare a nesolicitarii lor pe piata, din cauza uzurii lor morale si care se vand la preturi reduse pentru a se mai putea recupera din valoarea chjeltuielilor lor de productie.
Marfuri ce se vand cu pret redus.