Dictionar juridic

Marfa



Bun economic care serveste productiei sau satisfacerii nevoilor oamenilor, destinat vanzarii-cumpararii, prin tranzactii de piata.

Sunt marfuri factorii de productie, satisfactorii, moneda, hartiile de valoare si alte active financiare etc.

Principalele categorii de marfuri sunt:
- marfuri corporale de consum personal (alimente, imbracaminte, articole de igiena etc.);
- marfuri corporale de consum indelungat (locuinte, mobila, autoturisme etc.);
- servicii si informatii destinate consumului personal si sociale (de invatamant, de salubritate, de paza etc.);
- informatii platite (servicii de posta, telefon, transport etc.);
- marfuri servicii, informatii si bunuri corporale destinate activitatii economice (servicii de marketing, management, consultanta economica si tehnico-stiintifica, licente si brevete, bunuri de capital fix si circulant etc.);
- marfuri active monetare si financiare.

Dupa modalitatile in care circula, se disting doua categorii de bunuri marfare:
- integrale (cele care trec de la un posesor la altul, de regula de la producator la consumator, prin mecanismele pietei), si
- partiale (sau mixte, care trec de la un posesor la altul, prin vanzare-cumparare, dar pretul la care se realizeaza tranzactia are la baza atat conditiile pietei, cat si criterii administrative, de echitate, de protectie sociala - serviciile de invatamant public, unele servicii sociale, medicale etc.).

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X W Y Z

281 Documente Anexe la Codul Muncii