Scontare
Operatiune prin care banca crediteaza posesorul unei polite nescadente cu valoarea neta a acesteia, prelevand dobanda si comisionul (taxa scontului) aferente transferului creantei. In urma acestui act, banca respectiva devine beneficiarul cambiei.
Scontarea efectelor comerciale are drept scop mobilizarea creantelor intreprinderii asupra clientilor sai.
In tarile occidentale, creditul acordat prin scontare ocupa o pondere destul de insemnata in totalul creditelor bancare pe termen scurt. Bancile acorda intreprinderilor un plafon sau o linie de creditare prin scontare, a carui marime depinde de:
- cifra de afaceri;
- durata creditului;
- posibilitatile pe care acestea le au pentru a face fata prin mijloace proprii cazurilor de "clienti insolvabili".
Intreprinderea posesoare a creantei mobilizate oblindeste acest drept prin contul "Efecte de primit". Creditul din scontari nu figureaza ca structura distincta de bilant. El influenteaza totusi conturile "Efecte de primit", prin diminuare (creditare), si o crestere corespunzatoare (debitare) a contului "Conturi l abanci in lei".
Desi, dupa scontare, intreprinderea nu ma pastreaza efectele in portofoliul sau, ea ramane responsabila de evolutia acestora pana la scadenta. Efectele scontate si neajunse la scadenta sunt valori extrapatrimoniale, oglindite prin "angajamente in afara bilantului" (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenta").