Legea dialogului social (legea 62/2011)

Articolul 1 - Definirea termenilor si expresiilor 1

In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) parteneri sociali - sindicate sau organizatii sindicale, angajatori ori organizatii patronale, precum si reprezentantii autoritatilor administratiei publice, care interactioneaza in procesul de dialog social;

b) dialog social - procesul voluntar prin care partenerii sociali se informeaza, se consulta si negociaza in vederea stabilirii unor acorduri in probleme de interes comun;

(i) informare - transmiterea de date de catre angajator catre sindicat sau, dupa caz, catre reprezentantii alesi ai angajatilor, pentru a le permite sa se familiarizeze cu problematica dezbaterii si sa o examineze in cunostinta de cauza;

(ii) consultare - schimbul de opinii in cadrul dialogului social;

(iii) negociere colectiva - negocierea dintre angajator sau organizatia patronala si sindicat ori organizatia sindicala sau reprezentantii angajatilor, dupa caz, care urmareste reglementarea relatiilor de munca ori de serviciu dintre cele doua parti, precum si orice alte acorduri in probleme de interes comun;

c) dialog social bipartit - dialogul desfasurat numai intre sindicate sau organizatii sindicale si angajatori ori organizatii patronale;

d) dialog social tripartit - dialogul desfasurat intre sindicate sau organizatii sindicale, angajatori ori organizatii patronale si autoritatile administratiei publice;

e) angajator - persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca ori raport de serviciu;

f) organizatie patronala - organizatia patronilor, autonoma, fara caracter politic, infiintata in baza principiului liberei asocieri, ca persoana juridica de drept privat, fara scop patrimonial, constituita in scopul apararii si promovarii drepturilor si intereselor comune ale membrilor sai, prevazute de dispozitiile legale in vigoare, pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, precum si de statutele proprii;

g) angajat - persoana fizica, parte a unui contract individual de munca ori raport de serviciu, care presteaza munca pentru si sub autoritatea unui angajator si beneficiaza de drepturile prevazute de lege, precum si de prevederile contractelor sau acordurilor colective de munca aplicabile;

h) reprezentanti ai angajatilor - cei alesi si mandatati de catre angajati sa ii reprezinte pe acestia, potrivit legii;

i) contract colectiv de munca - conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala si reprezentantii angajatilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligatiile ce decurg din relatiile de munca. Prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca, in vederea asigurarii pacii sociale;

j) acord colectiv - conventia incheiata in forma scrisa intre organizatiile sindicale ale functionarilor publici sau ale functionarilor publici cu statut special, reprezentantii acestora si reprezentantii autoritatii ori institutiei publice;

k) unitate - persoana juridica care angajeaza nemijlocit forta de munca;

l) grup de unitati - forma de structurare in vederea negocierii colective la acest nivel. Se poate constitui din doua sau mai multe unitati care au acelasi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea activitatilor din economia nationala, denumit in continuare cod CAEN; Companiile nationale, regiile autonome, institutiile sau autoritatile publice pot constitui grupuri de unitati daca au in componenta, in subordine ori in coordonare alte persoane juridice care angajeaza forta de munca;

m) depozitar al contractului colectiv de munca - autoritatea publica competenta sa inregistreze contractul colectiv de munca;

n) conflict de munca - conflictul dintre angajati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Conflictele de munca pot fi colective sau individuale;

o) conflict colectiv de munca - conflictul de munca ce intervine intre angajati si angajatori care are ca obiect inceperea, desfasurarea sau incheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de munca;

p) conflict individual de munca - conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca urmatoarele:

(i) conflictele in legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca ori raportul de serviciu;

(ii) conflictele in legatura cu constatarea nulitatii contractelor individuale de munca ori a unor clauze ale acestora;

(iii) conflictele in legatura cu constatarea incetarii raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora;

q) parti indreptatite sa negocieze un contract colectiv de munca - angajatori, organizatii patronale sau organizatii sindicale care intrunesc conditiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de munca;

r) sectoare de activitate - sectoarele economiei naţionale care se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

s) recunoastere reciproca - acordul voluntar prin care partenerii isi recunosc unul altuia legitimitatea in vederea stabilirii unui demers comun;

t) reprezentativitate - atribut al organizatiilor sindicale sau patronale dobandit potrivit prevederilor prezentei legi, care confera statutul de partener social abilitat sa isi reprezinte membrii in cadrul dialogului social institutionalizat;

u) organizatie sindicala - denumire generica pentru sindicat, federatie sau confederatie sindicala. Se constituie pe baza dreptului de libera asociere, in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, in contractele colective si individuale de munca sau in acordurile colective de munca, precum si in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor sai;

v) patron - persoana juridica inmatriculata, persoana fizica autorizata potrivit legii sau persoana care exercita potrivit legii o meserie ori profesiune in mod independent, care administreaza si utilizeaza capital in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta si care angajeaza munca salariata;

w) sindicat - forma de organizare voluntara a angajatilor, in scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor lor profesionale, economice si sociale in relatia cu angajatorul.

Tematici CCMU | Dialog social | Dreptul muncii | Societati comerciale

Fisa actului

Legea 62/2011 privind dialogul social a fost publicata in
Monitorul Oficial partea 1, nr. 322 din 10 mai 2011
Emitent: Parlamentul Romaniei
Data intrarii in vigoare: 13 mai 2011

Numar republicari: 1
Ultima republicare in: Monitorul Oficial partea 1, nr. 625 din 31 august 2012

Ascunde
Articole conexe
281 Documente Anexe la Codul Muncii

  

Abonare la newsletter
  Arhiva de newslettere