Articole
1. Blog

1.3
Economiile occidentale - imense scheme Ponzi?

Viorel Andrievici | 4 ianuarie 2013

In decembrie 2012 Boston Consulting Group (BCG) a publicat un studiu, Ending the Era of Ponzi Finance, care ar trebui sa dea de gandit tuturor guvernantilor occidentali. Prin acesta, avertizeaza ca modul in care functioneaza actualele economii din tarile dezvoltate se aseamana izbitor de mult cu niste scheme Ponzi si ca, la fel ca si acestea din urma, se pot prabusi oricand, fara prea multe avertismente.

Boston Consulting Group este una dintre cele mai mari si mai serioase firme de consultanta in management din SUA, fiind autoarea multor metode de analiza in management utilizate astazi pe scara larga.

Scriu despre acest articol deoarece va fi un sprijin pentru articole viitoare in care voi sustine ca, pentru a dezvolta economia Romaniei, sunt necesare eficienta maxima in utilizarea resurselor, stimularea economisirii si a exporturilor, iar nu accelerarea consumului resurselor, creditarea si comportamentul consumerist.

Pe scurt, articolul atentioneaza asupra faptului ca economiile contemporane, din ce in ce mai mult, imprumuta din resursele viitoare pentru a finanta consumul de astazi, transferand exagerat povara datoriilor asupra generatiilor urmatoare. De asemenea, un astfel de comportament reduce potentialul de crestere viitor, facand tot mai dificil de suportat aceasta greutate.

O simpla privire asupra statisticilor OECD arata ca datoria financiara bruta a statelor membre OECD a crescut, de la 40% din PIB in 1970, la aproape 109% din PIB in 2012, prefigurandu-se in continuare cresterea acestora.

Sa ne amintim un singur exemplu din istoria Romaniei: criza datoriilor suverane din 1981. Guvernul comunist condus de Ceausescu a dezvoltat, prin creditare, o industrie ce functiona dirijat, nu pe baza liberei concurente, precum si foarte multe proiecte de urbanizare fortata. Socurile petroliere din 1973 si 1979, triplarea necesitatilor petroliere, cresterea ratei dobanzilor la creditele externe si in cele din urma incetarea acordului stand-by cu FMI au dezvaluit insa fragilitatea sistemului care in final s-a prabusit.  Desi parintii nostri isi amintesc cu drag acea perioada de bum economic, ea a fost facuta pe spatele generatiilor viitoare. Romania de dupa 1989 a avut o economie secatuita, energofaga si ineficienta, subdezvoltata tehnologic si suicidal structurata. Efectele cresterii economice prin creditare si dirijism economic din anii 1970 se pot vedea in continuare astazi, in incapacitatea Romaniei de a se moderniza si a beneficia de avantajele competitive pe care le-ar avea.

Solutiile oferite de BCG ar fi urmatoarele: toti asociatii si actionarii vor trebui sa faca sacrificii. Creditorii vor trebui sa accepte ca si ei trebuie sa piarda. Cei bogati vor trebui sa plateasca mai multe taxe. Angajatii vor trebui sa lucreze mai mult si sa economiseasca mai mult pentru pensionare. Cheltuielile publice cu asistenta sociala vor trebui reduse, chiar daca in anumite domenii vor trebui crescute. Aparatul de stat va trebui sa fie mai redus ca numar si sa devina mai eficient. Economiile emergente vor trebui sa consume mai mult si sa exporte mai putin.

Desi articolul este foarte taios si defineste clar problema, nu sunt de acord cu unele solutii ale BCG. Nu este totusi clar cu ce va ajuta daca actionarii si asociatii vor face sacrificii. Da, castigurile creditorilor vor trebui limitate si restrictionate. Nu, bogatii nu trebuie sa plateasca mai multe taxe (oricum nu o vor face, doar isi vor ascunde veniturile sau le vor dirija spre paradisuri fiscale). Angajatii nu trebuie sa lucreze neaparat mai mult, ci mai eficient. Da, economisirea este o cheie importanta a dezvoltarii. Cheltuielile publice cu asistenta sociala trebuie reduse, aparatul de stat trebuie sa devina mult mai eficient (este foarte posibil datorita tehnologiei informatiei). Solutia ca economile emergente sa consume mai mult si sa exporte mai putin nu poate fi acceptata, fiind una dirijista, de tip colonial.

Am mai adauga ceva. Trebuie sa scapam de obsesia cresterii produsului intern brut si sa inventam noi indicatori ai dezvoltarii pe care sa ii urmarim, ce sa contina si componente ale sustenabilitatii. Un astfel de indicator ar trebui sa semene cu cel al nivelului de trai (standard of living). Toate calculele pe care se va baza viitoarea crestere economica vor trebui facute in functie de acesti noi indicatori mult mai realisti. PIB este o sirena, un indicator care a devenit mult prea important si care ne va arunca intr-o prapastie daca nu este drastic reformulat sau inlocuit pur si simplu.

281 Documente Anexe la Codul Muncii

  

Abonare la newsletter
  Arhiva de newslettere