Dictionar juridic

Anuitate



Suma de bani platita anual, o anumita perioada de timp, de catre un debitor in vederea rambursarii unui imprumut.

Cuprinde suma de bani ce trebuie restituita in anul respectiv plus dobanda anuala.

Dupa momentul efectuarii platii, poate fi:

a. anuitate de amortizare, platita la sfarsitul anului (numita si anuitate de rambursare sau ordinara), si

b. anuitate de depunere sau de plasament, platita la inceputul anului.

Dupa durata perioadei de rambursare, poate fi:

a. anuitate viagera, cand plata este in functie de existenta sau inexistenta in viata a uneia sau mai multor persoane;

b. anuitate temporara, cand plata are loc pe o perioada determinata, neconditionata de vreun eveniment;

c. anuitate perpetua, care se plateste continuu o perioada indelungata de timp.

Dupa marimea sumei, exista:

a. anuitate constanta, cand sumele anuale de plata sunt egale; se calculeaza pe baza unei formule a matematicilor financiare:

(i / 1- (1+i) la puterea -n) X C,

unde:
C = principalul imprumutului;
i = rata anuala a dobanzii;
n = numarul de anuitati.

b. anuitate variabila, cand la ratele anuale scadente de nivel constant se adauga dobanzi anuale descrescatoare, calculate la un credit nerambursat din ce in ce mai redus.

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X W Y Z

281 Documente Anexe la Codul Muncii

  

Abonare la newsletter
  Arhiva de newslettere